vineri, 4 iunie 2021

Invitație la campus de discernământ vocațional franciscan

Comisia pentru animarea vocațională și pastorația tineretului, din cadrul Provinciei Franciscane Conventuale din România, va organiza în perioada 8-10 iulie 2021 un campus de discernământ vocațional franciscan, cu tema „Doamne, ce vrei să fac? (Fap 9,6), la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman.

Sunt așteptați băieți – adolescenți și tineri – cu vârsta între 14-25 de ani care doresc să descopere care este planul lui Dumnezeu în viața lor, având posibilitatea să facă un discernământ personal și vocațional, cunoscând spiritualitatea franciscană și conștientizând mai mult darurile pe care Domnul le-a așezat în inima lor.

Deschizându-se cu încredere inspirației lui Dumnezeu, participanții vor trăi un parcurs uman-spiritual, într-un spațiu cu specific franciscan, ajutați fiind de îndrumători cu experiență, prin rugăciune și ascultarea Cuvântului.
Programul va începe joi, 8 iulie 2021, la ora 14.00 și se va încheia sâmbătă, 10 iulie, cu prânzul.
Vă așteptăm cu pace și bine!

Pentru mai multe informații:
fr. Vlad-Bogdan Bejan
Tel. 0729003247
e-mail: vladbogdanbejan@yahoo.com

Comisia pentru animarea vocațională și Pastorația tineretului
a Ordinului Fraților Minori Conventuali
Provincia „Sfântul Iosif” din România

sâmbătă, 15 mai 2021

Parohia Romano-Catolică "Sf. Ioan Botezătorul" Galați Considerații despre Exercițiile Spirituale de la Viișoara (NT) 6-9 mai 2021

La mănăstirea benedictină “Maica Unității” din Viișoara s-au organizat zile de reculegere pentru tinerii din 5 parohii. Din Parohia „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Galați au participat șapte tineri: Hortolomei Elena, Bereș Iulian, Noia Augustin, Dudu Cosmin, Anastasiu Nicola, Palade Alin și Alis Ungureanu care au fost însoțiți de Pr. Petrică-Augustin Pătrașcu pe toată perioada exercițiilor.

Tema celor trei zile de exerciți susținute de către Pr. Romică Pal OFMConv. a fost “Împărăția cerului este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase”.

Joi seara, 6 mai, a avut loc deschiderea meditațiilor urmată de un moment de rugăciune. În următoarele zile s-au continuat aceste momente frumoase cu împărtășiri în grupuri, sfinte Liturghii, seară de film, adorație euharistică și cu impresii finale asupra temei propuse.

Pe lângă consolidarea relației lor cu Dumnezeu, tinerii spun că au avut parte de zile liniștite, de pace, oferindu-li-se ocazia de a-și redobândi speranța și bucuria în suflet, ca mai apoi să trăiască în mod autentic viața creștină, cu mai multă încredere în ei înșiși și în Dumnezeu. La următoarele exerciții spirituale, tinerii amintiți mai sus speră ca din Parohia Romano-Catolică din Galați să fie un număr și mai mare de participanți.

Motto-ul lor este: “Dacă nu crezi, vino și vezi!”


Mărturie în urma Exercițiilor Spirituale pentru tineri, Viișoara 6-9 mai 2021


Trăim într-o lume plină de zgomot, în care fiecare secundă a zilei este programată pentru o activitate de făcut. Ne confruntăm cu multe responsabilități în viața noastră de zi cu zi, încât a devenit o provocare să găsim timp pentru puțină pace și liniște. Dar nu este imposibil. Alături de câțiva tineri din diferite parohii franciscane din dieceza noastră de Iași, am oferit din timpul meu și am venit cu speranță în suflet pentru a participa la Exercițiile Spirituale de la Viișoara (NT), organizate prin grija Comisiei pentru Pastorația Tinerilor și Animarea Vocațională a Provinciei „Sf. Iosif” din România, relator fiind Pr. Romică Pal OFMConv.

Ne confruntam cu vremuri dificile; nouă, tinerilor, ne lipsește interacțiunea reală, autentică, offline, fără a ne ascunde tristețea sau bucuria în spatele unor ecrane de smartphone-uri. În aceste zile de exerciții spirituale am meditat asupra privirii plină de iubire a lui Dumnezeu și am învățat cum să-l privim și noi pe aproapele, cu o privire asemenea Domnului. Totodată, am primit îndemnul de a nu uita să practicăm în viața noastră mărturisirea credinței cu bucurie și curaj, să ne îndreptăm privirea cu bunătate spre cei aflați în nevoie și să ne întindem brațele spre semenii noștri pentru a-i ajuta în încercările întâmpinate.

Pentru mine această experiență a fost o deconectare de la griji și responsabilități exterioare care mă copleșiseră și o reconectare la mine însămi și la Dumnezeu. Un timp de liniște, rugăciune și meditație în care mi-am adresat întrebări și am primit răspunsuri, în care mi-am încredințat problemele și temerile lui Dumnezeu care mi-a redat entuziasmul vieții, dăruindu-mi putere și încredere.

La sfârșitul zilelor de exerciții spirituale mi-am propus să-mi continui drumul ales, alături de Dumnezeu, cu pace în suflet, cu umilință, speranță și iubire față de semenii mei.

Plecăm cu toții pe drumuri separate, dar în bucuria comuniunii, cu același gând de iubire îndreptat spre Isus.

Chiricheș-Florentina Brigita



Viișoara: momente de pace

 

Exerciții spirituale pentru tinerii din 5 parohii. Aproximativ 15 persoane au participat în perioada 6-9 mai 2021 la exercițiile spirituale organizate la mănăstirea benedictină „Maica Unității” din Viișoara.

Împărăția cerului este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase” este tema care i-a însoțit pe tineri în aceste trei zile de exerciții spirituale ținute de părintele Romică-Irimia Pal.

Încă din prima seară, tinerii au fost invitați să se concentreze asupra zgomotului asurzitor al silențium-ului, urmând ca în următoarele zile să se focuseze pe parabola tânărului bogat.

Aceste zile le-a adus tinerilor adevărate provocări născându-se în mintea lor o serie de întrebări existențiale. Care este sensul lor în viață? Ce visuri au? Unde se văd peste zece ani? Cum trebuie să îl iubească pe aproapele? Întrebări care i-a ajutat să se descopere pe ei înșiși și să își consolideze relația lor cu Dumnezeu.

Pe lângă momentele de rugăciune și de meditație, aceștia au putut să interacționeze și cu surorile benedictine. Cunoscându-le, au rămas plăcut impresionați de viața acestora și de faptul că ele au ales să își petreacă întreaga lor viață retrase de lume în rugăciune și contemplație față de Dumnezeu.



Cele trei zile de exerciții spirituale s-au încheiat cu Sfânta Liturghie, unde tinerii au expus în fața lui Dumnezeu propunerile și gândurile cu care pleacă acasă. De asemenea, aceștia au înțeles faptul că liniștea e importantă și la fel de importantă este și autocunoașterea, momentele de meditație în care să stea cu ei înșiși șisă se întrebe: ,,Ce fac eu acum ca să fiu cu adevărat fericit mâine? 

Mariana Farauanu



vineri, 14 mai 2021

Zile de reculegere pentru tineri

În perioada 26-29 aprilie 2021, la Mănăstirea „Maica Unității” a Surorilor Benedictine din Viișoara, s-au organizat, prin grija Comisiei pentru Pastorația Tinerilor și Animarea Vocațională a Provinciei „Sf. Iosif” din România, zile de reculegere pentru un grup de 17  tineri din Galați, Buruienești și Luizi-Călugăra. Meditațiile spirituale au fost ținute de către fr. Romică-Irimia Pal, OFMConv.

Tinerii au fost întâmpinați călduros de pr. Romică Irimia Pal și pr. Augustin Pătrașcu. După ce au pășit în casă, au început drumul tăcut spre găsirea răspunsurilor, întrebărilor, în special a întrebării „Cine sunt?”. Datorită stilului de viață al surorilor benedictine, tinerii au fost încurajați să mențină liniștea, pentru că astfel vor reuși să-și dezgolească sufletul de orice mască.

În cele patru zile petrecute la Viișoara, deși îndemnați la meditație și rugăciune individuală, tinerii au trăit și multe momente de comuniune, astfel, au animat Sfânta Liturghie, au schimbat păreri și s-au rugat împreună.

Meditația a fost desigur o activitate esențială. Aceasta s-a centrat pe fragmentul biblic cu „tânărul bogat”, care este invitat să-și vândă averea pentru a avea parte de Împărăția Cerurilor. Pornind de la acest text, tinerii au fost provocați să nu fie superficiali, ci să acorde atenție fiecărui cuvânt. Pentru a fi ajutați să privească mai profund, le-au fost de folos exercițiile interactive. Unul dintre acestea a fost să se privească în ochi timp de un minut: „Priviți și lăsați-vă priviți”. Celelalte exerciții au implicat cunoașterea interpersonală, cunoașterea limitelor, dar și abilitatea de a detecta minciuna.

Întrebarea centrală a acestor zile a fost „Ce fac pentru a ajunge în Împărăția Cerurilor?”. Tinerii alături de preoții prezenți au încercat să găsească un răspuns. Au analizat parabolele din Biblie, precum cea a fiului risipitor, dar și alte secvențe din Noul Testament, ajungând la concluzia că trebuie să respecte poruncile, să privească oamenii din jurul lor cu compasiune.

Un alt moment important a reprezentat și Sfânta Liturghie, celebrată zilnic, dar și recitarea Sfântului Rozariu și Adorația Euharistică.

Francesca Horvat

luni, 22 martie 2021

Curia provincială: Zi de formare



   În ziua de 15 martie 2021, începând cu ora 09.30, la Curia Provincială din Bacău s-a desfășurat o întâlnire de formare și actualizare pentru toți frații Provinciei care sunt implicați în diferitele realități parohiale în pastorația copiilor, adolescenților și a tinerilor, pe baza noului Directoriu pentru cateheză  scris de Consiliul Pontifical Pentru Promovarea Noii Evanghelizări și aprobat de Papa Francisc în ziua de 23 martie 2020.

  În mesajul său de salut transmis prin fr. Cătălin Fabian, Pr. Provincial le-a adresat atât celor prezenți cât și celorlalți frați ai Provinciei îndemnul de a lua mai în serios urgența pastorației vocaționale și a tinerilor, printr-o implicare constantă și curajoasă, prin zel și competență, astfel încât mărturia noastră să fie cât mai evanghelică.

   Fr. Vlad-Bogdan Bejan, președintele Comisiei pentru Promovarea vocațiilor și Pastorația tineretului, după ce i-a salutat pe frați mulțumindu-le pentru participare, a subliniat faptul că, pe lângă caracterul său formativ și de actualizare, aceasta este o zi de împărtășire și de comuniune, dar și una în care putem trasa anumite obiective pe termen scurt, pe termen mediu și pe termen lung.

    Întâlnirea a fost animată de către fr. Romică Pal, formator și profesor la Liceul Teologic Romano-Catolic “Sfântul Francisc de Assisi din Roman, prin două conferințe: Cateheza: inițiere, creștere și maturizare în credință” și Elemente de proiectare catehetică”.

    După aceste momente, la lumina celor spuse, fiecare frate a avut posibilitatea ca la întâlnirea în plen să împărtășească din experiența sa pastorală în ceea ce privește activitatea sa cu grupul/grupurile parohiale care i-au fost încredințate.

    Ținând cont de aspectele reieșite din discuții, în vederea elaborării unui Proiect pastoral pentru tineri, Comisia pentru Promovarea vocațiilor și Pastorația tineretului împreună cu fr. Cristian Aiojoaei de la Colegiul Internațional „Seraphicum” – Roma (Italia), a prezentat și propus fraților prezenți și un chestionar pentru tineri care să fie împărțit în parohii.

    Această zi de formare s-a încheiat cu o rugăciune de mulțumire înălțată către Dumnezeu pentru nenumăratele sale binefaceri, urmată fiind de o agapă frățească pregătită de frații de la Curia Provincială din Bacău.

    Fr. Vlad-Bogdan Bejan

              

           

Întâlnirea Comisiei pentru vocații


În data de 8 martie 2021, începând cu ora 09.30, membrii Comisiei pentru promovarea vocațiilor și pastorația tineretului s-au întâlnit la „Casa de Postulandat” de la Prăjești (BC) pentru a discuta și a trasa câteva idei în ceea ce privește crearea unui Proiect pastoral formativ pentru tinerii franciscani din comunitățile noastre și a unui Itinerar vocațional franciscan.

La această întâlnire, alături de membrii comisiei au fost prezenți: părintele Romică Pal formator și profesor la Liceul Teologic Franciscan din Roman, iar prin intermediul rețelelor de socializare, părintele Cristian Aiojoaei care, în momentul de față se află la Colegiul Internațional „Seraphicum” – Roma (Italia).

La începutul întâlnirii, părintele Vlad-Bogdan Bejan, președintele Comisiei, ne-a adus la cunoștință faptul că a discutat cu diferiți frați din câteva Provincii franciscane conventuale din Italia care se ocupă cu pastorația tinerilor și promovarea vocațiilor care ne-au oferit materiale și ne-au dat sugestii care ne sunt de ajutor ca și punct de plecare în vederea creării Proiectului Pastoral Formativ și a Itinerariului Vocațional Franciscan.

Din discuțiile avute, a reieșit faptul că proiectul formativ pe care dorim să-l elaborăm trebuie să oglindească realitatea tânărului din țara noastră, ajungând la următoarele concluzii: 1) proiectul pastoral va avea ca grup țintă tinerii din comunitățile franciscane fără să excludă posibilitatea de a ne deschide și altor realități; 2) proiectul pastoral să fie format pe trei ani, iar itinerariul vocațional pe un an; 3) se va încerca pentru următorul an pregătirea de cateheze cu teme specifice, care să vină în ajutorul responsabililor cu grupurile adolescenților și a tinerilor în parohii; 4) tema pentru acest plan pastoral pe care o vom alege va pleca de la viața tânărului reflectând sfânta Evanghelie și luându-l ca model pe Sfântul Francisc de Assisi.

De asemenea, în cadrul întâlnirii s-a discutat despre organizarea campusului tinerilor în perioada 27-30 iulie 2021, despre crearea unui grup numit TiFra (tinerii franciscani) și despre exercițiile spirituale pentru tineri care se vor desfășura la Viișoara, în zilele de 6-8 mai, anul curent. Întâlnirea s-a încheiat cu o rugăciune de mulțumire, urmată de o agapă frățească pregătită de frații de la Casa de Postulandat din Prăjești.

Fr. Clement Tălin




duminică, 14 martie 2021

Adorație Euharistică pentru Vocații. Timpul Postului Mare


"Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 

Rugaţi-l deci pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său" (Lc 10,2).



            
Cântec: Ce plăcut e, Doamne sfinte


Celebrant: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!

Tineri: Amin!

Celebrant: Isuse, care ai voit să rămâi în mijlocul nostru în sacramentul iubirii tale, ne-am adunat înaintea ta pentru a-ți exprima credința noastră, pentru a te adora și pentru a-ți mulțumi. Îți cerem iertare pentru toți cei care nu te iubesc și nu te adoră, pentru toți cei care nu cred și nu speră în tine.

În acest timp sfânt al Postului Mare, tu ne vii în întâmpinare cu invitația la convertire și cu îndemnul la a ne deschide inimile Cuvântului tău dătător de viață, de lumină și de pace, astfel încât să putem participa prin har la misterul pătimirii, morții și învierii tale care se celebrează și se face prezent în Euharistie.

Isuse, tu ai spus: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui!”. Dorim ca în aceste clipe pe care le vom petrece în fața ta, care ești prezent cu trupul și sângele, sufletul și dumnezeirea în Preasfântul Sacrament, să ne rugăm pentru noi vocații la viața consacrată, la sfânta Preoție și la sfânta Căsătorie, pentru edificarea sfintei Biserici și pentru răspândirea Împărăției tale în lume.

   

Lector 1: Sunt aici, Doamne, îngenuncheat înaintea Ta. Îți ofer tot ceea ce este al meu, păcatele mele, defectele mele, slăbiciunile mele, ceea ce sunt... pentru a mă goli de mine însumi, și a mă umple doar de Tine, Doamne.

Sunt aici în așteptarea unui semn: știu că Tu ești prezent. Această tăcere este plină de Duhul Tău. Ajută-mă să fac liniște și în mine însumi, să mă eliberez de gândurile la activitățile pe  care trebuie să le desfășor mâine, la proiectele la care lucrez, să îndepărtez preocupările și durerile care mă sufocă... pentru a face tăcere în mine însumi.

Ajută-mă Doamne, în această perioadă a Postului Mare, să privesc în profunzimea inimii mele, pentru a mă vedea așa cum sunt în realitate, pentru a relua și a îndrepta drumul meu.

Nu îți cer să mă eliberezi de deșert, ci să mă ajuți să nu fug de el și să călătoresc spre Tine, Calea, Adevărul și Viața.

Fă ca și eu să pot trăi această perioadă nu cu tristețea pocăinței și a jertfirii, dar în spiritul bucuriei datorită unui har și a unui dar primit, ca și ocazie pentru a regăsi sensul vieții mele, pentru a descoperi în ea Prezența Ta, pentru a o vindeca de rănile primite și provocate și pentru a o împăca cu toți oamenii care trăiesc în jurul meu.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru acest dar al Tău!

 

            Cântec: Tu, care te numești iubire

 

Lector 2: Rugăciune pentru Vocații

Doamne Isuse, a te întâlni pe tine înseamnă a lăsa ca privirea ta să ne întâlnească acolo unde ne-am ascuns. Doar ochii tăi văd și iubesc totul din noi: dăruiește-ne lumina Duhului tău pentru ca privind la tine să putem cunoaște adevăratul nostru chip de fii iubiți.

Doamne Isuse, a te alge pe tine înseamnă a lăsa ca tu să învingi amărăciunea singurătăților noastre și teama fragilităților noastre; doar cu tine realitatea se umple de viață. Învață-ne arta de a iubi: aventură posibilă pentru că tu ești în noi și cu noi.

Doamne Isuse, a te urma pe tine înseamnă a permite viselor să înflorească și a lua decizii, a-ți dărui ce este mai bun de la viață. Atrage-ne la întâlnirea cu tine și cheamă-ne să te urmăm pentru a primi de la tine darul vocației: a crește, a ne maturiza și a deveni dar pentru

alții. Amin!

 

            Cântec: O Christe Domine Jesu

 

Lector 3: Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni 3,12-17

Fraților, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, îmbrăcați-vă deci cu iubire milostivă, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și îndelungă răbdare! Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertați-vă! Așa cum v-a iertat Domnul, la fel să vă iertați și voi! Însă mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu iubire, care este legătura desăvârșirii! Să domnească în inimile voastre pacea lui Cristos la care ați fost chemați ca să fiți un singur trup și fiți recunoscători! Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin! Învățați-vă și îndemnați-vă unii pe alții cu toată înțelepciunea în psalmi, în imnuri și în cântări spirituale! Cântați lui Dumnezeu mulțumindu-i-i în inimile voastre! Și tot ceea ce faceți în cuvânt sau faptă, toate să le faceți în numele Domnului Isus, mulțumindu-i-i lui Dumnezeu Tatăl prin el!

Cuvântul Domnului


Cântec: Ubi caritas

 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Marcu 8, 34-38

Chemând la sine mulțimea și pe discipolii săi, le-a spus: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze! Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine, însă, își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie o va salva. Așadar, ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Căci ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său? Dacă cineva se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii cei sfinți”.

Cuvântul Domnului

         

         Cântec: Dacă vrea cineva 

 

Scurtă reflecție a celebrantului/timp de meditație personală (muzică meditativă)

           

Lector 4: Din Omilia la Miercurea Cenușii (17 februarie 2021) a Papei Francisc

Postul Mare este o călătorie de întoarcere la Dumnezeu. De câte ori, ocupați cu treburi sau indiferenți, i-am spus: Doamne, voi veni la tine după aceea, așteaptă... Astăzi nu pot, dar mâine voi începe să mă rog și să fac ceva pentru ceilalți. Și astfel o zi după alta. Acum Dumnezeu face apel la inima noastră. În viață vom avea mereu lucruri de făcut și vom avea scuze de prezentat, însă, frați și surori, astăzi este timpul de a ne întoarce la Dumnezeu.

Postul Mare este o călătorie care implică toată viața noastră, pe noi înșine în întregime. Este timpul pentru a verifica drumurile pe care le parcurgem, pentru a regăsi calea care ne duce din nou acasă, pentru a redescoperi legătura fundamentală cu Dumnezeu, de care depinde totul. Postul Mare nu este o adunare de florilegii, înseamnă a discerne unde este orientată inima. Acesta este centrul Postului Mare: unde este orientată inima mea? Să încercăm să ne întrebăm: unde mă duce navigatorul vieții mele, spre Dumnezeu sau spre e-ul meu? Trăiesc pentru a-i plăcea Domnului sau pentru a fi observat, lăudat, preferat, pe primul loc și așa mai departe?

 

Cântec: Tu nu uiți să mă iubești

 

Lector 5: “Nu vă fie teamă!”

Cuvintele pe care Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea le-a rostit la inaugurarea pontificatului său, în ziua de 22 octombrie 1978, sunt de o atât de mare actualitate: „Nu vă fie teamă! Deschideți-i larg porțile lui Isus! În fața puterii sale mântuitoare deschideți granițele statelor, sistemele economice, la fel ca și cele politice, vastele câmpii ale culturii, ale civilizației, ale dezvoltării. Nu vă fie teamă! Isus știe ce se află înăuntrul omului. Doar el cunoaște acest lucru!”.

Oare nu ne temem cu toții într-un anume fel – dacă-l lăsăm pe Cristos să intre cu totul înlăuntrul nostru, dacă ne deschidem cu totul lui – că El ar putea lua ceva din viața noastră? Oare nu ne e teamă să renunțăm la ceva important, unic, care face viața atât de frumoasă? Nu riscăm oare să ne trezim apoi cuprinși de teamă și lipsiți de libertate?

Și din nou Papa voia să spună: Nu! Cine îl lasă pe Cristos să intre nu pierde nimic, nimic – absolut nimic din ceea ce face viața liberă, frumoasă și importantă. Nu! Doar în această prietenie se deschid larg porțile vieții. Numai în această prietenie se deschid cu adevărat marile potențialități ale condiției umane. Numai în această prietenie experimentăm ceea ce este frumos și ceea ce eliberează. Astfel, astăzi, aș vrea, cu mare forță și mare convingere, plecând de la experiența unei îndelungate vieți personale, să vă spun vouă, iubiți tineri: nu vă temeți de Cristos! El nu ia nimic, ci dăruiește totul. Cine i se dăruiește lui, primește însutit. Da, deschideți, deschideți-i larg porțile lui Cristos – și veți afla adevărata viață. Amin.

 

Cântec: Nu-ți fie teamă

 

Lector 6: Din Psalmul 139

 

Doamne, tu mă cercetezi și mă cunoști;

Știi când mă așez și când mă scol;

Pătrunzi de departe intențiile mele;

Fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ți scapă;

Toate cărările mele îți sunt cunoscute.

Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,

Tu, Doamne, îl cunoști întru totul.

Tu mă învălui din față și din spate

Și mâna ta stă întinsă asupra mea.

Minunată este pentru mine cunoașterea ta,

prea înaltă ca să o pot înțelege.

Pentru că tu ai format rărunchii mei,

m-ai țesut în sânul mamei mele.

Te laud pentru că m-ai făcut

o făptură atât de minunată!

Lucrările tale sunt admirabile!

Și sufletul meu cunoaște bine aceasta!

Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște

și în cartea ta îmi erau scrise toate;

zilele erau fixate pe când nu era niciuna dintre ele.

Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule,

De necuprins, principiile lor!

Dacă le-aș număra, ar fi mai multe ca nisipul.

Când mă trezesc, tot lângă tine sunt.

Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște

și în cartea ta îmi erau scrise toate.

Cercetează-mă, Dumnezeule, și vezi inima mea,

încearcă și cunoaște neliniștile mele!

Vezi dacă nu merg pe o cale greșită

și condu-mă pe calea veșniciei.

 

Lector 7: Tu mă chemi

Dumnezeule, Tatăl nostru, minunată este creația ta. Toate lucrurile create provin din mâna ta. M-ai chemat la existență și pe mine și mi-ai dat o misiune pentru viața mea, o misiune pe care nimeni altcineva nu o poate îndeplini. Nu am fost chemat la existență pentru a fi inutil sau fără valoare, ci pentru a fi punte între oameni și generații.

            Eu cred, Doamne, că mă chemi la fericire, la noua viață, către cer, care începe pe pământ; la o stare de viață, la o misiune în lume, către oameni și către o comunitate care ajunge până la cer.

            Eu cred, Doamne, că mă chemi, însă adesea nu aud chemarea ta. Fă-mă să aud și să înțeleg cuvântul tău. Atrage-mă, ca să te caut și să te găsesc pe tine. Trezește dorința mea, astfel încât să te primesc acolo unde doi sau trei se adună în numele tău.

Trimite-mi oameni care să-mi spună adevărul de la tine, pentru ca să aud adevărul despre mine, despre fericire, despre noua viață și despre cer, care începe pe pământ.

Doamne, Dumnezeule, mie îmi este dat ceea ce este bun: să realizez opera ta, să aduc pace, să fac binele, să slujesc adevărul, să trăiesc cuvântul tău, oriunde mă aflu, oriunde voi fi.

 

 Cântec: Doamne, fă din mine

 

Lector 8: Din Exortația apostolică postsinodală Christus vivita Sfântului Părinte Francisc către tineri și către tot poporul lui Dumnezeu (nr. 287, 290, 299).

 

Pentru a discerne propria vocație, trebuie recunoscut că ea este chemarea unui prieten: Isus. Prietenilor, atunci când li se oferă un cadou, li se oferă ceea ce este cel mai bun. Și asta nu este în mod necesar lucrul cel mai scump sau greu de procurat, ci acela care știm că va da bucurie celuilalt. Un prieten are o percepție așa de clară a acestui lucru încât poate vizualiza în imaginația sa zâmbetul prietenului în timp ce deschide cadoul său. Acest discernământ de prietenie este ceea ce propun tinerilor ca model, dacă vor să înțeleagă care este voința lui Dumnezeu pentru viața lor (...).

Înainte de orice lege și de orice datorie, ceea ce Isus ne propune să alegem este o urmare, ca aceea a prietenilor care se urmează, se caută și se găsesc din pură prietenie. Tot restul vine după aceea, și chiar eșecurile vieții vor putea fi o experiență inestimabilă a acestei prietenii care nu se rupe niciodată (...).

Dragi tineri, voi fi fericit să vă văd alergând mai repede decât cel care este lent și temător. Alergați atrași de acea față atât de iubită, pe care o adorăm în sfânta Euharistie și o recunoaștem în trupul fratelui suferind. Duhul Sfânt să vă stimuleze în această alergare înainte.

Biserica are nevoie de elanul vostru, de intuițiile voastre, de credința voastră.

 

Cântec: Noi suntem speranța lumii

 

Celebrant: Dumnezeu ajută și ocrotește poporul pe care l-a chemat și l-a ales să intre în împărăția sa. Încrezători să îl rugăm:

R.: Binecuvântează, Doamne, Biserica ta!

1.      Pentru întreaga Biserică, pentru ca să se îngrijească cu atenție și cu iubire de vocații: R.

2.      Pentru Sfântul Părinte și pentru toți Episcopii, pentru ca luminați de Duhul Sfânt și susținuți de rugăciunea poporului lui Dumnezeu să poată înfrunta cu mult curaj toate dificultățile pe care le întâmpină în misiunea pe care au primit-o: R.

3.      Pentru preoții și toate persoanele consacrate implicate în câmpul evanghelizării, pentru ca să intensifice eforturile lor în vederea unei animări vocaționale cât mai eficiente: R.

4.      Pentru familii, pentru ca prin intermediul mărturiei lor de viață, fundamentată pe valorile creștine ale credinței, speranței și iubirii, să formeze un climat adecvat pentru “marile alegeri” ale fiilor lor: R.

5.      Pentru tineri, pentru ca prin curajul și generozitatea lor să răspundă la chemarea ta plină de iubire, astfel încât viața lor să se poată transforma într-un cântec de bucurie: R.

6.      Pentru comunitatea noastră, pentru ca în centrul diferitelor activități apostolice, să se dea o atenție deosebită pastorației tinerilor și promovării vocațiilor la viața consacrată și la Sfânta Preoție: R.

Tatăl nostru...

Doamne Isuse, care ești prezent între noi în sacramentul sfintei Euharistii, ajută-ne să corespundem iubirii tale și să împlinim ceea ce tu vrei de la noi. Tu, care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin.

 

Cântec: Neamuri s-adorăm fierbinte

 

Celebrant: Tu le-ai dat lor pâine cerească

Tineri: Având în sine orice plăcere

Celebrant

Să ne rugăm: Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest Sacrament minunat amintirea Pătimirilor tale, fă-ne te rugăm, să cinstim astfel sfântul mister al Trupului și Sângelui tău, încât să simțim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, tu care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin.


Cântec: Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat

Fr. Vlad-Bogdan Bejan

miercuri, 6 ianuarie 2021

Și Cuvântul s-a făcut Trup, și a locuit între noi (In 1,14)

Cu această afirmație profundă și concisă din titlu evanghelistul Ioan exprimă evenimentul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. În Prologul Evangheliei sale, el vorbește despre Isus Cristos, Cuvântul Veșnic al lui Dumnezeu și Mijlocitorul creației, rezumând și anticipând toată evanghelia sa. El își începe Prologul cu aceste cuvinte: La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat ființă prin el și fără el nu a luat ființă nimic din ceea ce există” (In 1,1-3).

Acest text trimite la capitolul întâi din Cartea Genezei: “La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul” (Gen 1,1). Isus este Logosul creator, coetern Tatălui, care se află deasupra Creației și a creaturilor.

În Cristos se împlinește misterul lui Dumnezeu Tatăl care de-a lungul istoriei mântuirii le vorbește oamenilor ca unor prieteni. În El are loc împlinirea Legii și a tuturor profețiilor Vechiului Legământ: După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile” (Evr 1,1-2). Cunoscându-l pe Isus, stând cu el, ascultându-i Cuvântul și văzând semnele pe care le săvârșea, apostolii au recunoscut că în el se împlineau Scripturile.

Pruncul divin de la Betleem nu face altceva decât să ne reveleze chipul lui Dumnezeu Tatăl, plin de bunătate, de milostivire, care ne iubește nu pentru că suntem buni, ci pentru a ne ajuta să devenim buni și care nu ne abandonează nici în moarte.

Sfântul Ioan vorbește din postura de martor ocular: “Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit cu privire la Cuvântul vieții – căci viața s-a arătat: noi am văzut și dăm mărturie și vă vestim viața cea veșnică ce era la Tatăl și care ni s-a arătat – ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă pentru ca și voi să aveți comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl și cu Fiul său, Isus Cristos” (1In 1,1-3).

Cuvântul cel Veșnic, întrupându-se, stabilindu-și locuința în mijlocul nostru, a dorit să ne ajute să înțelegem cât de mare este iubirea lui Dumnezeu față de noi, cât de prețioși suntem în ochii săi: “Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16). Mai mult, Fiul lui Dumnezeu nu a venit să locuiască doar în mijlocul nostru, ci și în noi. Prin El suntem și noi fii ai lui Dumnezeu, iar în condiția de fii ai aceluiași Tată ceresc nu ne naștem, ci devenim primindu-l pe Isus în existența noastră și imitându-l în iubirea lui, trăind în comuniune unii cu ceilalți.

Întrucât planul lui Dumnezeu se manifestă în carne, în slăbiciunea ei, indică faptul că nu există nici un dar al lui Dumnezeu care să nu treacă prin umanitate, astfel încât, cu cât suntem mai umani, cu atât mai mult se manifestă divinul care este în noi.

Papa Francisc, la rugăciunea Angelus de duminică, 3 ianuarie 2021, prezentând un scurt comentariu la Evanghelia duminicii - a doua după Crăciun - a scos în evidență faptul că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut trup ca să ne spună că ne iubește așa cum suntem:

S-a făcut trup: pentru ce folosește Sfântul Ioan această expresie, „trup”? Nu putea să spună, în mod mai elegant, că s-a făcut om? Nu, folosește cuvântul trup pentru că el indică starea noastră umană în toată slăbiciunea sa, în toată fragilitatea sa. Ne spune că Dumnezeu s-a făcut fragilitate pentru a atinge de aproape fragilitățile noastre. Așadar, din moment ce Domnul s-a făcut trup, nimic din viața noastră nu-i este străin. Nu există nimic ce el să neglijeze, totul putem împărtăși cu el, totul. Dragă frate, dragă soră, Dumnezeu s-a făcut trup pentru a ne spune, pentru a-ți spune că te iubește chiar acolo, că ne iubește chiar acolo, în fragilitățile noastre, în fragilitățile tale; chiar acolo, unde noi ne rușinăm mai mult, unde tu te rușinezi mai mult.

Fr. Vlad-Bogdan Bejan OFMConv.


Sfântul Francisc din Assisi și exemplul lui Cristos cel sărac

Greccio, Crăciunul anului 1223: Francisc a pregătit tot ce era necesar pentru a sărbători Euharistia într-un mod demn în acea zi solemnă; cu ajutorul unui nobil local, un anume Giovanni, a pus paie într-o iesle și chiar și-a procurat un bou și un măgar, astfel încât să fie vizibil pentru toți, „cu ochii trupului”, în ce fel copilul Iisus s-a născut la Betleem, lipsit de tot ce este necesar pentru un nou-născut. Oamenii se adunau la el, purtând lumânări și făclii; după ce au meditat la măreția misterului, datorită scenei care a fost amenajată altarul a fost pregătit pe iesle și a fost sărbătorită Euharistia. Francisc, diacon, a cântat Evanghelia și a propovăduit oamenilor, cu mult entuziasm, regele născut sărac și Betleem-ul, un oraș mic. În cele din urmă, toți s-au întors la casele lor, plini de bucurie. Aceasta este în esență povestea primului biograf, Toma de Celano.

Prin urmare, Francisc nu s-a gândit să pună în scenă o naștere așa cum o înțelegem noi astăzi: nu era Copilul în iesle și nu existau adulți care să interpreteze rolurile Mariei și ale lui Iosif, dar pe acea iesle s-a celebrat Euharistia. Prin urmare, el a dorit să recreeze condițiile pentru a favoriza o întâlnire reală cu misterul Întrupării Domnului. Pentru el, de fapt, Euharistia și Întruparea s-au referit la aceeași alegere de bază, aceea a unui Dumnezeu care s-a smerit pentru mântuirea omului. Euharistia perpetuează prezența lui Cristos în istorie și cere, în același timp, ca - la fel ca Isus - să știm să ne golim de toate. Cu ocazia acelui Crăciun, Francisc a vrut, așadar, să ne propună din nou exemplul lui Cristos cel sărac, astfel încât toată lumea să poată merge pe urmele sale (1Pt 2,21).

Pentru Sfântul Francisc din Assisi, sărbătoarea Nașterii Domnului a avut o semnificație deosebită, care ar trebuie să se manifeste chiar și în natură. În acest sens se spune că unii frați din acea perioadă l-au auzit spunând, de multe ori, că, dacă ar fi avut ocazia să vorbească cu împăratul, i-ar fi cerut, pentru numele lui Dumnezeu, să emită un decret care să oblige în fiecare an, de Crăciun, pe toți primarii orașele și domnii satelor să ceară cetățenilor să arunce grâu și alte boabe pe drumuri, astfel încât păsările să se poată hrăni într-o zi atât de solemnă.

În cinstea Fiului lui Dumnezeu ar fi fost necesar să se asigure cele necesare chiar și boilor și măgarilor, adică animalelor care l-au încălzit pe Pruncul Isus culcat în iesle. Și nu numai aceasta: în ziua Nașterii Domnului, cei bogați ar trebui să-i hrănească și pe cei săraci.

Prin urmare, Crăciunul a fost un jubileu anual pentru Francisc. Jubileul biblic venea, la fiecare cincizeci de ani, pentru a anula diferențele care se creau între oameni: cu iertarea datoriilor, restituirea libertății sclavilor și a pământurilor către proprietarii originari de la care fuseseră confiscate. În același mod, Francisc a dorit ca la Crăciun să nu existe oameni nevoiași: cel puțin în acea zi a fost necesar să se lucreze pentru a atenua inegalitățile, astfel încât bucuria să inunde viața și sufletul fiecărui om: o bucurie a întregii umanități dar și a naturii, realități ce au luat naștere dintr-o rădăcină foarte clară: dragostea unui Dumnezeu care din iubire față de creația Sa, a binevoit să se întrupeze și să-și stabilească locuința în mijlocul oamenilor.

Așadar, sărbătoarea Crăciunului în viziunea Sf. Francisc trebuie să fie un prilej de meditație și bucurie pentru că Dumnezeu s-a făcut Prunc pentru noi, s-a făcut om pentru noi și pentru a noastră mântuire.

Fr. Gabriel Pal OFMConv.

Invitație la campus de discernământ vocațional franciscan

Comisia pentru animarea vocațională și pastorația tineretului, din cadrul Provinciei Franciscane Conventuale din România, va organiza în per...