Ce este vocația?

Cuvântul „vocație” derivă din latinescul „vocare” – „a chema”. Vocația este de fapt chemarea lui Dumnezeu adresată oamenilor pentru ca să realizeze proiectul pe care El l-a gândit pentru fericirea fiecăruia dintre ei.

Unul dintre darurile cele mai frumoase pe care ni le-a făcut Dumnezeu este darul vieții și împreună cu acesta darul unei misiuni personale. Fiecare om, mai devreme sau mai târziu, caută să răspundă la anumite întrebări existențiale legate de viața și de identitatea sa, cât și de misiunea pe care o are în această lume: Cine sunt eu? Care este sensul vieții? Care este rolul meu în societate și în lume? Care este misiunea la care sunt chemat? Unde mă conduce viața? Cine este Dumnezeu pentru mine? De ce m-a creat?

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări este necesar să intrăm în optica lui Dumnezeu care ne-a creat din iubire și ne-a chemat la iubire, vocație fundamentală și înnăscută a fiecărui om. De fapt, ființa umană este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu care este Iubire (Catehismul Bisericii Catolice, 1604, 1703).

Biserica pune în lumină vocația omului la fericire, la sfințenie și la comuniunea cu Dumnezeu care dorește să ne facă părtași de fericirea Sa, iubindu-ne în mod total și necondiționat. Însă dacă vocația comună a tuturor discipolilor lui Cristos este vocația la sfințenie și la misiunea de evanghelizare a lumii, în cadrul acestei vocații universale, Dumnezeu ne invită să parcurgem viața noastră împreună cu El, pe drumul pe care ni-l va descoperi fiecăruia în parte. Pe unii îi cheamă la preoția ministerială, pe alții la viața religioasă, în timp ce pe laici îi chemă pentru a-l întâlni în viața de fiecare zi, în practicarea celibatului sau în vocația la căsătorie (Catehismul Bisericii Catolice, 1716-1729, 1533).

În Exortația apostolică Gaudete et exsultate a Sfântului Părinte Papa Francisc despre chemarea la sfințenie în lumea contemporană printre altele stau scrise următoarele:

“Pentru a fi sfinți nu este necesar a fi episcopi, preoți, călugărițe sau călugări. De multe ori avem ispita de a crede că sfințenia este rezervată celor care au posibilitatea de a menține distanțele de ocupațiile obișnuite, pentru a dedica mult timp rugăciunii. Nu este așa. Toți suntem chemați să fim sfinți trăind cu iubire și oferind fiecare propria mărturie în ocupațiile de fiecare zi, acolo unde se află. Ești o consacrată sau un consacrat? Fii sfânt trăind cu bucurie dăruirea ta. Ești căsătorit? Fii sfânt iubind și îngrijindu-te de soțul tău sau de soția ta, așa cum a făcut Cristos cu Biserica. Ești un muncitor? Fii sfânt îndeplinind cu onestitate și competență munca ta în slujba fraților. Ești părinte sau bunică sau bunic? Fii sfânt învățându-i cu răbdare pe copii să-l urmeze pe Isus. Ai autoritate? Fii sfânt luptând în favoarea binelui comun și renunțând la interesele tale personale” (nr. 14).

Dumnezeu ne-a creat și ne cunoaște pe nume. El a gândit pentru noi un proiect clar pentru a ne putea conduce la realizarea deplină a vieții noastre. Deseori auzim tineri spunând: “Vreau să fac o alegere corectă”. Viața nu este o alegere, ci un răspuns la ceea ce Dumnezeu a gândit pentru fiecare în parte. Sfânta Biserică ne poate ajuta în acest parcurs de discernământ, atât personal, cât și comunitar, astfel încât să descoperim voința Domnului.

Așadar, să-l lăsăm pe Dumnezeu să facă din viața noastră o operă de artă.

Papa Francisc ne încurajează: „Aceasta este o chemare puternică pentru noi toți. Și tu ai nevoie să concepi totalitatea vieții tale ca pe o misiune. Încearcă să faci asta ascultându-l pe Dumnezeu în rugăciune și recunoscând semnele pe care el ți le oferă. Cere mereu Duhului ce anume așteaptă Isus de la tine în fiecare moment al existenței tale și în fiecare alegere pe care trebuie s-o faci, pentru a discerne locul pe care aceasta îl ocupă în misiunea ta. Și permite-i să plăsmuiască în tine acel mister personal care să-l poată reflecta pe Isus Cristos în lumea de astăzi” (Gaudete et exsultate, 23).

Fr. Vlad-Bogdan Bejan OFMConv.