Curia provincială: Zi de formare

   În ziua de 15 martie 2021, începând cu ora 09.30, la Curia Provincială din Bacău s-a desfășurat o întâlnire de formare și actualizare pentru toți frații Provinciei care sunt implicați în diferitele realități parohiale în pastorația copiilor, adolescenților și a tinerilor, pe baza noului Directoriu pentru cateheză  scris de Consiliul Pontifical Pentru Promovarea Noii Evanghelizări și aprobat de Papa Francisc în ziua de 23 martie 2020.

  În mesajul său de salut transmis prin fr. Cătălin Fabian, Pr. Provincial le-a adresat atât celor prezenți cât și celorlalți frați ai Provinciei îndemnul de a lua mai în serios urgența pastorației vocaționale și a tinerilor, printr-o implicare constantă și curajoasă, prin zel și competență, astfel încât mărturia noastră să fie cât mai evanghelică.

   Fr. Vlad-Bogdan Bejan, președintele Comisiei pentru Promovarea vocațiilor și Pastorația tineretului, după ce i-a salutat pe frați mulțumindu-le pentru participare, a subliniat faptul că, pe lângă caracterul său formativ și de actualizare, aceasta este o zi de împărtășire și de comuniune, dar și una în care putem trasa anumite obiective pe termen scurt, pe termen mediu și pe termen lung.

    Întâlnirea a fost animată de către fr. Romică Pal, formator și profesor la Liceul Teologic Romano-Catolic “Sfântul Francisc de Assisi” din Roman, prin două conferințe: “Cateheza: inițiere, creștere și maturizare în credință” și “Elemente de proiectare catehetică”.

    După aceste momente, la lumina celor spuse, fiecare frate a avut posibilitatea ca la întâlnirea în plen să împărtășească din experiența sa pastorală în ceea ce privește activitatea sa cu grupul/grupurile parohiale care i-au fost încredințate.

    Ținând cont de aspectele reieșite din discuții, în vederea elaborării unui Proiect pastoral pentru tineri, Comisia pentru Promovarea vocațiilor și Pastorația tineretului împreună cu fr. Cristian Aiojoaei de la Colegiul Internațional „Seraphicum” – Roma (Italia), a prezentat și propus fraților prezenți și un chestionar pentru tineri care să fie împărțit în parohii.

    Această zi de formare s-a încheiat cu o rugăciune de mulțumire înălțată către Dumnezeu pentru nenumăratele sale binefaceri, urmată fiind de o agapă frățească pregătită de frații de la Curia Provincială din Bacău.

    Fr. Vlad-Bogdan Bejan

              

           

Întâlnirea Comisiei pentru vocații

În data de 8 martie 2021, începând cu ora 09.30, membrii Comisiei pentru promovarea vocațiilor și pastorația tineretului s-au întâlnit la „Casa de Postulandat” de la Prăjești (BC) pentru a discuta și a trasa câteva idei în ceea ce privește crearea unui Proiect pastoral formativ pentru tinerii franciscani din comunitățile noastre și a unui Itinerar vocațional franciscan.

La această întâlnire, alături de membrii comisiei au fost prezenți: părintele Romică Pal formator și profesor la Liceul Teologic Franciscan din Roman, iar prin intermediul rețelelor de socializare, părintele Cristian Aiojoaei care, în momentul de față se află la Colegiul Internațional „Seraphicum” – Roma (Italia).

La începutul întâlnirii, părintele Vlad-Bogdan Bejan, președintele Comisiei, ne-a adus la cunoștință faptul că a discutat cu diferiți frați din câteva Provincii franciscane conventuale din Italia care se ocupă cu pastorația tinerilor și promovarea vocațiilor care ne-au oferit materiale și ne-au dat sugestii care ne sunt de ajutor ca și punct de plecare în vederea creării Proiectului Pastoral Formativ și a Itinerariului Vocațional Franciscan.

Din discuțiile avute, a reieșit faptul că proiectul formativ pe care dorim să-l elaborăm trebuie să oglindească realitatea tânărului din țara noastră, ajungând la următoarele concluzii: 1) proiectul pastoral va avea ca grup țintă tinerii din comunitățile franciscane fără să excludă posibilitatea de a ne deschide și altor realități; 2) proiectul pastoral să fie format pe trei ani, iar itinerariul vocațional pe un an; 3) se va încerca pentru următorul an pregătirea de cateheze cu teme specifice, care să vină în ajutorul responsabililor cu grupurile adolescenților și a tinerilor în parohii; 4) tema pentru acest plan pastoral pe care o vom alege va pleca de la viața tânărului reflectând sfânta Evanghelie și luându-l ca model pe Sfântul Francisc de Assisi.

De asemenea, în cadrul întâlnirii s-a discutat despre organizarea campusului tinerilor în perioada 27-30 iulie 2021, despre crearea unui grup numit TiFra (tinerii franciscani) și despre exercițiile spirituale pentru tineri care se vor desfășura la Viișoara, în zilele de 6-8 mai, anul curent. Întâlnirea s-a încheiat cu o rugăciune de mulțumire, urmată de o agapă frățească pregătită de frații de la Casa de Postulandat din Prăjești.

Fr. Clement Tălin

Adorație Euharistică pentru Vocații. Timpul Postului Mare

"Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 

Rugaţi-l deci pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său" (Lc 10,2).

            Cântec: Ce plăcut e, Doamne sfinte

Celebrant: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!

Tineri: Amin!

Celebrant: Isuse, care ai voit să rămâi în mijlocul nostru în sacramentul iubirii tale, ne-am adunat înaintea ta pentru a-ți exprima credința noastră, pentru a te adora și pentru a-ți mulțumi. Îți cerem iertare pentru toți cei care nu te iubesc și nu te adoră, pentru toți cei care nu cred și nu speră în tine.

În acest timp sfânt al Postului Mare, tu ne vii în întâmpinare cu invitația la convertire și cu îndemnul la a ne deschide inimile Cuvântului tău dătător de viață, de lumină și de pace, astfel încât să putem participa prin har la misterul pătimirii, morții și învierii tale care se celebrează și se face prezent în Euharistie.

Isuse, tu ai spus: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui!”. Dorim ca în aceste clipe pe care le vom petrece în fața ta, care ești prezent cu trupul și sângele, sufletul și dumnezeirea în Preasfântul Sacrament, să ne rugăm pentru noi vocații la viața consacrată, la sfânta Preoție și la sfânta Căsătorie, pentru edificarea sfintei Biserici și pentru răspândirea Împărăției tale în lume.

   

Lector 1: Sunt aici, Doamne, îngenuncheat înaintea Ta. Îți ofer tot ceea ce este al meu, păcatele mele, defectele mele, slăbiciunile mele, ceea ce sunt... pentru a mă goli de mine însumi, și a mă umple doar de Tine, Doamne.

Sunt aici în așteptarea unui semn: știu că Tu ești prezent. Această tăcere este plină de Duhul Tău. Ajută-mă să fac liniște și în mine însumi, să mă eliberez de gândurile la activitățile pe  care trebuie să le desfășor mâine, la proiectele la care lucrez, să îndepărtez preocupările și durerile care mă sufocă... pentru a face tăcere în mine însumi.

Ajută-mă Doamne, în această perioadă a Postului Mare, să privesc în profunzimea inimii mele, pentru a mă vedea așa cum sunt în realitate, pentru a relua și a îndrepta drumul meu.

Nu îți cer să mă eliberezi de deșert, ci să mă ajuți să nu fug de el și să călătoresc spre Tine, Calea, Adevărul și Viața.

Fă ca și eu să pot trăi această perioadă nu cu tristețea pocăinței și a jertfirii, dar în spiritul bucuriei datorită unui har și a unui dar primit, ca și ocazie pentru a regăsi sensul vieții mele, pentru a descoperi în ea Prezența Ta, pentru a o vindeca de rănile primite și provocate și pentru a o împăca cu toți oamenii care trăiesc în jurul meu.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru acest dar al Tău!

 

            Cântec: Tu, care te numești iubire

 

Lector 2: Rugăciune pentru Vocații

Doamne Isuse, a te întâlni pe tine înseamnă a lăsa ca privirea ta să ne întâlnească acolo unde ne-am ascuns. Doar ochii tăi văd și iubesc totul din noi: dăruiește-ne lumina Duhului tău pentru ca privind la tine să putem cunoaște adevăratul nostru chip de fii iubiți.

Doamne Isuse, a te alge pe tine înseamnă a lăsa ca tu să învingi amărăciunea singurătăților noastre și teama fragilităților noastre; doar cu tine realitatea se umple de viață. Învață-ne arta de a iubi: aventură posibilă pentru că tu ești în noi și cu noi.

Doamne Isuse, a te urma pe tine înseamnă a permite viselor să înflorească și a lua decizii, a-ți dărui ce este mai bun de la viață. Atrage-ne la întâlnirea cu tine și cheamă-ne să te urmăm pentru a primi de la tine darul vocației: a crește, a ne maturiza și a deveni dar pentru

alții. Amin!

 

            Cântec: O Christe Domine Jesu

 

Lector 3: Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni 3,12-17

Fraților, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, îmbrăcați-vă deci cu iubire milostivă, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și îndelungă răbdare! Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertați-vă! Așa cum v-a iertat Domnul, la fel să vă iertați și voi! Însă mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu iubire, care este legătura desăvârșirii! Să domnească în inimile voastre pacea lui Cristos la care ați fost chemați ca să fiți un singur trup și fiți recunoscători! Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin! Învățați-vă și îndemnați-vă unii pe alții cu toată înțelepciunea în psalmi, în imnuri și în cântări spirituale! Cântați lui Dumnezeu mulțumindu-i-i în inimile voastre! Și tot ceea ce faceți în cuvânt sau faptă, toate să le faceți în numele Domnului Isus, mulțumindu-i-i lui Dumnezeu Tatăl prin el!

Cuvântul Domnului

Cântec: Ubi caritas

 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Marcu 8, 34-38

Chemând la sine mulțimea și pe discipolii săi, le-a spus: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze! Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine, însă, își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie o va salva. Așadar, ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Căci ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său? Dacă cineva se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii cei sfinți”.

Cuvântul Domnului

         

         Cântec: Dacă vrea cineva 

 

Scurtă reflecție a celebrantului/timp de meditație personală (muzică meditativă)

           

Lector 4: Din Omilia la Miercurea Cenușii (17 februarie 2021) a Papei Francisc

Postul Mare este o călătorie de întoarcere la Dumnezeu. De câte ori, ocupați cu treburi sau indiferenți, i-am spus: “Doamne, voi veni la tine după aceea, așteaptă... Astăzi nu pot, dar mâine voi începe să mă rog și să fac ceva pentru ceilalți”. Și astfel o zi după alta. Acum Dumnezeu face apel la inima noastră. În viață vom avea mereu lucruri de făcut și vom avea scuze de prezentat, însă, frați și surori, astăzi este timpul de a ne întoarce la Dumnezeu.

Postul Mare este o călătorie care implică toată viața noastră, pe noi înșine în întregime. Este timpul pentru a verifica drumurile pe care le parcurgem, pentru a regăsi calea care ne duce din nou acasă, pentru a redescoperi legătura fundamentală cu Dumnezeu, de care depinde totul. Postul Mare nu este o adunare de florilegii, înseamnă a discerne unde este orientată inima. Acesta este centrul Postului Mare: unde este orientată inima mea? Să încercăm să ne întrebăm: unde mă duce navigatorul vieții mele, spre Dumnezeu sau spre e-ul meu? Trăiesc pentru a-i plăcea Domnului sau pentru a fi observat, lăudat, preferat, pe primul loc și așa mai departe?

 

Cântec: Tu nu uiți să mă iubești

 

Lector 5: “Nu vă fie teamă!”

Cuvintele pe care Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea le-a rostit la inaugurarea pontificatului său, în ziua de 22 octombrie 1978, sunt de o atât de mare actualitate: „Nu vă fie teamă! Deschideți-i larg porțile lui Isus! În fața puterii sale mântuitoare deschideți granițele statelor, sistemele economice, la fel ca și cele politice, vastele câmpii ale culturii, ale civilizației, ale dezvoltării. Nu vă fie teamă! Isus știe ce se află înăuntrul omului. Doar el cunoaște acest lucru!”.

Oare nu ne temem cu toții într-un anume fel – dacă-l lăsăm pe Cristos să intre cu totul înlăuntrul nostru, dacă ne deschidem cu totul lui – că El ar putea lua ceva din viața noastră? Oare nu ne e teamă să renunțăm la ceva important, unic, care face viața atât de frumoasă? Nu riscăm oare să ne trezim apoi cuprinși de teamă și lipsiți de libertate?

Și din nou Papa voia să spună: Nu! Cine îl lasă pe Cristos să intre nu pierde nimic, nimic – absolut nimic din ceea ce face viața liberă, frumoasă și importantă. Nu! Doar în această prietenie se deschid larg porțile vieții. Numai în această prietenie se deschid cu adevărat marile potențialități ale condiției umane. Numai în această prietenie experimentăm ceea ce este frumos și ceea ce eliberează. Astfel, astăzi, aș vrea, cu mare forță și mare convingere, plecând de la experiența unei îndelungate vieți personale, să vă spun vouă, iubiți tineri: nu vă temeți de Cristos! El nu ia nimic, ci dăruiește totul. Cine i se dăruiește lui, primește însutit. Da, deschideți, deschideți-i larg porțile lui Cristos – și veți afla adevărata viață. Amin.

 

Cântec: Nu-ți fie teamă

 

Lector 6: Din Psalmul 139

 

Doamne, tu mă cercetezi și mă cunoști;

Știi când mă așez și când mă scol;

Pătrunzi de departe intențiile mele;

Fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ți scapă;

Toate cărările mele îți sunt cunoscute.

Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,

Tu, Doamne, îl cunoști întru totul.

Tu mă învălui din față și din spate

Și mâna ta stă întinsă asupra mea.

Minunată este pentru mine cunoașterea ta,

prea înaltă ca să o pot înțelege.

Pentru că tu ai format rărunchii mei,

m-ai țesut în sânul mamei mele.

Te laud pentru că m-ai făcut

o făptură atât de minunată!

Lucrările tale sunt admirabile!

Și sufletul meu cunoaște bine aceasta!

Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște

și în cartea ta îmi erau scrise toate;

zilele erau fixate pe când nu era niciuna dintre ele.

Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule,

De necuprins, principiile lor!

Dacă le-aș număra, ar fi mai multe ca nisipul.

Când mă trezesc, tot lângă tine sunt.

Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște

și în cartea ta îmi erau scrise toate.

Cercetează-mă, Dumnezeule, și vezi inima mea,

încearcă și cunoaște neliniștile mele!

Vezi dacă nu merg pe o cale greșită

și condu-mă pe calea veșniciei.

 

Lector 7: Tu mă chemi

Dumnezeule, Tatăl nostru, minunată este creația ta. Toate lucrurile create provin din mâna ta. M-ai chemat la existență și pe mine și mi-ai dat o misiune pentru viața mea, o misiune pe care nimeni altcineva nu o poate îndeplini. Nu am fost chemat la existență pentru a fi inutil sau fără valoare, ci pentru a fi punte între oameni și generații.

            Eu cred, Doamne, că mă chemi la fericire, la noua viață, către cer, care începe pe pământ; la o stare de viață, la o misiune în lume, către oameni și către o comunitate care ajunge până la cer.

            Eu cred, Doamne, că mă chemi, însă adesea nu aud chemarea ta. Fă-mă să aud și să înțeleg cuvântul tău. Atrage-mă, ca să te caut și să te găsesc pe tine. Trezește dorința mea, astfel încât să te primesc acolo unde doi sau trei se adună în numele tău.

Trimite-mi oameni care să-mi spună adevărul de la tine, pentru ca să aud adevărul despre mine, despre fericire, despre noua viață și despre cer, care începe pe pământ.

Doamne, Dumnezeule, mie îmi este dat ceea ce este bun: să realizez opera ta, să aduc pace, să fac binele, să slujesc adevărul, să trăiesc cuvântul tău, oriunde mă aflu, oriunde voi fi.

 

 Cântec: Doamne, fă din mine

 

Lector 8: Din Exortația apostolică postsinodală “Christus vivit” a Sfântului Părinte Francisc către tineri și către tot poporul lui Dumnezeu (nr. 287, 290, 299).

 

“Pentru a discerne propria vocație, trebuie recunoscut că ea este chemarea unui prieten: Isus. Prietenilor, atunci când li se oferă un cadou, li se oferă ceea ce este cel mai bun. Și asta nu este în mod necesar lucrul cel mai scump sau greu de procurat, ci acela care știm că va da bucurie celuilalt. Un prieten are o percepție așa de clară a acestui lucru încât poate vizualiza în imaginația sa zâmbetul prietenului în timp ce deschide cadoul său. Acest discernământ de prietenie este ceea ce propun tinerilor ca model, dacă vor să înțeleagă care este voința lui Dumnezeu pentru viața lor (...).

Înainte de orice lege și de orice datorie, ceea ce Isus ne propune să alegem este o urmare, ca aceea a prietenilor care se urmează, se caută și se găsesc din pură prietenie. Tot restul vine după aceea, și chiar eșecurile vieții vor putea fi o experiență inestimabilă a acestei prietenii care nu se rupe niciodată (...).

Dragi tineri, voi fi fericit să vă văd alergând mai repede decât cel care este lent și temător. Alergați atrași de acea față atât de iubită, pe care o adorăm în sfânta Euharistie și o recunoaștem în trupul fratelui suferind. Duhul Sfânt să vă stimuleze în această alergare înainte.

Biserica are nevoie de elanul vostru, de intuițiile voastre, de credința voastră”.

 

Cântec: Noi suntem speranța lumii

 

Celebrant: Dumnezeu ajută și ocrotește poporul pe care l-a chemat și l-a ales să intre în împărăția sa. Încrezători să îl rugăm:

R.: Binecuvântează, Doamne, Biserica ta!

1.      Pentru întreaga Biserică, pentru ca să se îngrijească cu atenție și cu iubire de vocații: R.

2.      Pentru Sfântul Părinte și pentru toți Episcopii, pentru ca luminați de Duhul Sfânt și susținuți de rugăciunea poporului lui Dumnezeu să poată înfrunta cu mult curaj toate dificultățile pe care le întâmpină în misiunea pe care au primit-o: R.

3.      Pentru preoții și toate persoanele consacrate implicate în câmpul evanghelizării, pentru ca să intensifice eforturile lor în vederea unei animări vocaționale cât mai eficiente: R.

4.      Pentru familii, pentru ca prin intermediul mărturiei lor de viață, fundamentată pe valorile creștine ale credinței, speranței și iubirii, să formeze un climat adecvat pentru “marile alegeri” ale fiilor lor: R.

5.      Pentru tineri, pentru ca prin curajul și generozitatea lor să răspundă la chemarea ta plină de iubire, astfel încât viața lor să se poată transforma într-un cântec de bucurie: R.

6.      Pentru comunitatea noastră, pentru ca în centrul diferitelor activități apostolice, să se dea o atenție deosebită pastorației tinerilor și promovării vocațiilor la viața consacrată și la Sfânta Preoție: R.

Tatăl nostru...

Doamne Isuse, care ești prezent între noi în sacramentul sfintei Euharistii, ajută-ne să corespundem iubirii tale și să împlinim ceea ce tu vrei de la noi. Tu, care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin.

 

Cântec: Neamuri s-adorăm fierbinte

 

Celebrant: Tu le-ai dat lor pâine cerească

Tineri: Având în sine orice plăcere

Celebrant

Să ne rugăm: Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest Sacrament minunat amintirea Pătimirilor tale, fă-ne te rugăm, să cinstim astfel sfântul mister al Trupului și Sângelui tău, încât să simțim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, tu care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin.

Cântec: Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat

Fr. Vlad-Bogdan Bejan

Și Cuvântul s-a făcut Trup, și a locuit între noi (In 1,14)

Cu această afirmație profundă și concisă din titlu evanghelistul Ioan exprimă evenimentul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. În Prologul Evangheliei sale, el vorbește despre Isus Cristos, Cuvântul Veșnic al lui Dumnezeu și Mijlocitorul creației, rezumând și anticipând toată evanghelia sa. El își începe Prologul cu aceste cuvinte: “La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat ființă prin el și fără el nu a luat ființă nimic din ceea ce există” (In 1,1-3).

Acest text trimite la capitolul întâi din Cartea Genezei: “La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul” (Gen 1,1). Isus este Logosul creator, coetern Tatălui, care se află deasupra Creației și a creaturilor.

În Cristos se împlinește misterul lui Dumnezeu Tatăl care de-a lungul istoriei mântuirii le vorbește oamenilor ca unor prieteni. În El are loc împlinirea Legii și a tuturor profețiilor Vechiului Legământ: “După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile” (Evr 1,1-2). Cunoscându-l pe Isus, stând cu el, ascultându-i Cuvântul și văzând semnele pe care le săvârșea, apostolii au recunoscut că în el se împlineau Scripturile.

Pruncul divin de la Betleem nu face altceva decât să ne reveleze chipul lui Dumnezeu Tatăl, plin de bunătate, de milostivire, care ne iubește nu pentru că suntem buni, ci pentru a ne ajuta să devenim buni și care nu ne abandonează nici în moarte.

Sfântul Ioan vorbește din postura de martor ocular: “Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit cu privire la Cuvântul vieții – căci viața s-a arătat: noi am văzut și dăm mărturie și vă vestim viața cea veșnică ce era la Tatăl și care ni s-a arătat – ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă pentru ca și voi să aveți comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl și cu Fiul său, Isus Cristos” (1In 1,1-3).

Cuvântul cel Veșnic, întrupându-se, stabilindu-și locuința în mijlocul nostru, a dorit să ne ajute să înțelegem cât de mare este iubirea lui Dumnezeu față de noi, cât de prețioși suntem în ochii săi: “Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16). Mai mult, Fiul lui Dumnezeu nu a venit să locuiască doar în mijlocul nostru, ci și în noi. Prin El suntem și noi fii ai lui Dumnezeu, iar în condiția de fii ai aceluiași Tată ceresc nu ne naștem, ci devenim primindu-l pe Isus în existența noastră și imitându-l în iubirea lui, trăind în comuniune unii cu ceilalți.

Întrucât planul lui Dumnezeu se manifestă în carne, în slăbiciunea ei, indică faptul că nu există nici un dar al lui Dumnezeu care să nu treacă prin umanitate, astfel încât, cu cât suntem mai umani, cu atât mai mult se manifestă divinul care este în noi.

Papa Francisc, la rugăciunea Angelus de duminică, 3 ianuarie 2021, prezentând un scurt comentariu la Evanghelia duminicii - a doua după Crăciun - a scos în evidență faptul că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut trup ca să ne spună că ne iubește așa cum suntem:

„S-a făcut trup: pentru ce folosește Sfântul Ioan această expresie, „trup”? Nu putea să spună, în mod mai elegant, că s-a făcut om? Nu, folosește cuvântul trup pentru că el indică starea noastră umană în toată slăbiciunea sa, în toată fragilitatea sa. Ne spune că Dumnezeu s-a făcut fragilitate pentru a atinge de aproape fragilitățile noastre. Așadar, din moment ce Domnul s-a făcut trup, nimic din viața noastră nu-i este străin. Nu există nimic ce el să neglijeze, totul putem împărtăși cu el, totul. Dragă frate, dragă soră, Dumnezeu s-a făcut trup pentru a ne spune, pentru a-ți spune că te iubește chiar acolo, că ne iubește chiar acolo, în fragilitățile noastre, în fragilitățile tale; chiar acolo, unde noi ne rușinăm mai mult, unde tu te rușinezi mai mult”.

Fr. Vlad-Bogdan Bejan OFMConv.

Sfântul Francisc din Assisi și exemplul lui Cristos cel sărac

Greccio, Crăciunul anului 1223: Francisc a pregătit tot ce era necesar pentru a sărbători Euharistia într-un mod demn în acea zi solemnă; cu ajutorul unui nobil local, un anume Giovanni, a pus paie într-o iesle și chiar și-a procurat un bou și un măgar, astfel încât să fie vizibil pentru toți, „cu ochii trupului”, în ce fel copilul Iisus s-a născut la Betleem, lipsit de tot ce este necesar pentru un nou-născut. Oamenii se adunau la el, purtând lumânări și făclii; după ce au meditat la măreția misterului, datorită scenei care a fost amenajată altarul a fost pregătit pe iesle și a fost sărbătorită Euharistia. Francisc, diacon, a cântat Evanghelia și a propovăduit oamenilor, cu mult entuziasm, regele născut sărac și Betleem-ul, un oraș mic. În cele din urmă, toți s-au întors la casele lor, plini de bucurie. Aceasta este în esență povestea primului biograf, Toma de Celano.

Prin urmare, Francisc nu s-a gândit să pună în scenă o naștere așa cum o înțelegem noi astăzi: nu era Copilul în iesle și nu existau adulți care să interpreteze rolurile Mariei și ale lui Iosif, dar pe acea iesle s-a celebrat Euharistia. Prin urmare, el a dorit să recreeze condițiile pentru a favoriza o întâlnire reală cu misterul Întrupării Domnului. Pentru el, de fapt, Euharistia și Întruparea s-au referit la aceeași alegere de bază, aceea a unui Dumnezeu care s-a smerit pentru mântuirea omului. Euharistia perpetuează prezența lui Cristos în istorie și cere, în același timp, ca - la fel ca Isus - să știm să ne golim de toate. Cu ocazia acelui Crăciun, Francisc a vrut, așadar, să ne propună din nou exemplul lui Cristos cel sărac, astfel încât toată lumea să poată merge pe urmele sale (1Pt 2,21).

Pentru Sfântul Francisc din Assisi, sărbătoarea Nașterii Domnului a avut o semnificație deosebită, care ar trebuie să se manifeste chiar și în natură. În acest sens se spune că unii frați din acea perioadă l-au auzit spunând, de multe ori, că, dacă ar fi avut ocazia să vorbească cu împăratul, i-ar fi cerut, pentru numele lui Dumnezeu, să emită un decret care să oblige în fiecare an, de Crăciun, pe toți primarii orașele și domnii satelor să ceară cetățenilor să arunce grâu și alte boabe pe drumuri, astfel încât păsările să se poată hrăni într-o zi atât de solemnă.

În cinstea Fiului lui Dumnezeu ar fi fost necesar să se asigure cele necesare chiar și boilor și măgarilor, adică animalelor care l-au încălzit pe Pruncul Isus culcat în iesle. Și nu numai aceasta: în ziua Nașterii Domnului, cei bogați ar trebui să-i hrănească și pe cei săraci.

Prin urmare, Crăciunul a fost un jubileu anual pentru Francisc. Jubileul biblic venea, la fiecare cincizeci de ani, pentru a anula diferențele care se creau între oameni: cu iertarea datoriilor, restituirea libertății sclavilor și a pământurilor către proprietarii originari de la care fuseseră confiscate. În același mod, Francisc a dorit ca la Crăciun să nu existe oameni nevoiași: cel puțin în acea zi a fost necesar să se lucreze pentru a atenua inegalitățile, astfel încât bucuria să inunde viața și sufletul fiecărui om: o bucurie a întregii umanități dar și a naturii, realități ce au luat naștere dintr-o rădăcină foarte clară: dragostea unui Dumnezeu care din iubire față de creația Sa, a binevoit să se întrupeze și să-și stabilească locuința în mijlocul oamenilor.

Așadar, sărbătoarea Crăciunului în viziunea Sf. Francisc trebuie să fie un prilej de meditație și bucurie pentru că Dumnezeu s-a făcut Prunc pentru noi, s-a făcut om pentru noi și pentru a noastră mântuire.

Fr. Gabriel Pal OFMConv.

Ce este vocația?

Cuvântul „vocație” derivă din latinescul „vocare” – „a chema”. Vocația este de fapt chemarea lui Dumnezeu adresată oamenilor pentru ca să realizeze proiectul pe care El l-a gândit pentru fericirea fiecăruia dintre ei.

Unul dintre darurile cele mai frumoase pe care ni le-a făcut Dumnezeu este darul vieții și împreună cu acesta darul unei misiuni personale. Fiecare om, mai devreme sau mai târziu, caută să răspundă la anumite întrebări existențiale legate de viața și de identitatea sa, cât și de misiunea pe care o are în această lume: Cine sunt eu? Care este sensul vieții? Care este rolul meu în societate și în lume? Care este misiunea la care sunt chemat? Unde mă conduce viața? Cine este Dumnezeu pentru mine? De ce m-a creat?

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări este necesar să intrăm în optica lui Dumnezeu care ne-a creat din iubire și ne-a chemat la iubire, vocație fundamentală și înnăscută a fiecărui om. De fapt, ființa umană este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu care este Iubire (Catehismul Bisericii Catolice, 1604, 1703).

Biserica pune în lumină vocația omului la fericire, la sfințenie și la comuniunea cu Dumnezeu care dorește să ne facă părtași de fericirea Sa, iubindu-ne în mod total și necondiționat. Însă dacă vocația comună a tuturor discipolilor lui Cristos este vocația la sfințenie și la misiunea de evanghelizare a lumii, în cadrul acestei vocații universale, Dumnezeu ne invită să parcurgem viața noastră împreună cu El, pe drumul pe care ni-l va descoperi fiecăruia în parte. Pe unii îi cheamă la preoția ministerială, pe alții la viața religioasă, în timp ce pe laici îi chemă pentru a-l întâlni în viața de fiecare zi, în practicarea celibatului sau în vocația la căsătorie (Catehismul Bisericii Catolice, 1716-1729, 1533).

În Exortația apostolică Gaudete et exsultate a Sfântului Părinte Papa Francisc despre chemarea la sfințenie în lumea contemporană printre altele stau scrise următoarele:

“Pentru a fi sfinți nu este necesar a fi episcopi, preoți, călugărițe sau călugări. De multe ori avem ispita de a crede că sfințenia este rezervată celor care au posibilitatea de a menține distanțele de ocupațiile obișnuite, pentru a dedica mult timp rugăciunii. Nu este așa. Toți suntem chemați să fim sfinți trăind cu iubire și oferind fiecare propria mărturie în ocupațiile de fiecare zi, acolo unde se află. Ești o consacrată sau un consacrat? Fii sfânt trăind cu bucurie dăruirea ta. Ești căsătorit? Fii sfânt iubind și îngrijindu-te de soțul tău sau de soția ta, așa cum a făcut Cristos cu Biserica. Ești un muncitor? Fii sfânt îndeplinind cu onestitate și competență munca ta în slujba fraților. Ești părinte sau bunică sau bunic? Fii sfânt învățându-i cu răbdare pe copii să-l urmeze pe Isus. Ai autoritate? Fii sfânt luptând în favoarea binelui comun și renunțând la interesele tale personale” (nr. 14).

Dumnezeu ne-a creat și ne cunoaște pe nume. El a gândit pentru noi un proiect clar pentru a ne putea conduce la realizarea deplină a vieții noastre. Deseori auzim tineri spunând: “Vreau să fac o alegere corectă”. Viața nu este o alegere, ci un răspuns la ceea ce Dumnezeu a gândit pentru fiecare în parte. Sfânta Biserică ne poate ajuta în acest parcurs de discernământ, atât personal, cât și comunitar, astfel încât să descoperim voința Domnului.

Așadar, să-l lăsăm pe Dumnezeu să facă din viața noastră o operă de artă.

Papa Francisc ne încurajează: „Aceasta este o chemare puternică pentru noi toți. Și tu ai nevoie să concepi totalitatea vieții tale ca pe o misiune. Încearcă să faci asta ascultându-l pe Dumnezeu în rugăciune și recunoscând semnele pe care el ți le oferă. Cere mereu Duhului ce anume așteaptă Isus de la tine în fiecare moment al existenței tale și în fiecare alegere pe care trebuie s-o faci, pentru a discerne locul pe care aceasta îl ocupă în misiunea ta. Și permite-i să plăsmuiască în tine acel mister personal care să-l poată reflecta pe Isus Cristos în lumea de astăzi” (Gaudete et exsultate, 23).

Fr. Vlad-Bogdan Bejan OFMConv.

Centrul de Animare Vocațională și Pastorația Tineretului al Fraților Minori Conventuali

     Dragi tineri,

Bine ați venit în spațiul web Animare vocațională și Pastorația tineretului al Fraților Franciscani Conventuali, Provincia Sf. Iosif din România!  

CINE SUNTEM&CE FACEM

Suntem o echipă de frați franciscani conventuali ai Provinciei Sfântul Iosif din România. Misiunea noastră în cadrul Comisiei pentru promovarea vocațiilor și a Pastorației tineretului este înainte de toate aceea de a-i însoți pe tineri în alegerea lor de viață.

Prin activitatea de animare vocațională le propunem tinerilor stilul nostru de viață în urmarea lui Cristos după exemplul Sfântului Francisc de Assisi în cadrul sfintelor Liturghii și a predicilor cu tematică vocațională, a diferitelor întâlniri de rugăciune și a catehezelor specifice, a campusului anual al tinerilor cât și a campusului vocațional pentru admiterea la seminar, a exercițiilor spirituale și a conferințelor, la lumina unui proiect catehetic pentru tineri și a unui itinerariu vocațional. În acest sens suntem disponibili pentru întâlniri cu diferite grupuri parohiale.

Fiecare frate din echipa noastră este disponibil să te întâlnească și la nivel personal, pentru a te ajuta să întreprinzi un drum de discernământ vocațional care să te conducă la cunoașterea proiectului pe care Dumnezeu l-a gândit pentru tine.

fr. Vlad-Bogdan Bejan

fr. Clement Tălin

fr. Emanuel-Antica Petrache 

fr. Marius-Cătălin Alistar

fr. Petru Olariu